În trenul spre Kiev, cu cinci săptămâni în urmă, Draghi, Scholz și Macron erau foarte joviali. Între timp, le-a cam pierit zâmbetul.
Demisia depusă joi, 21 iulie, de Mario Draghi, și acceptată de președintele Italiei, marchează căderea celui de-al 20-lea guvern italian. Durata de viață fiind apropiată de media de dupa 1989, adica 17 luni.
Alegerile anticipate sunt inevitabile.
Trei partide din coaliția guvernamentală au refuzat miercuri să îi mai acorde încredere lui Draghi. După ce formațiunea 5 Stele i-a retras sprijinul încă de săptămâna trecută, premierul a pierdut ieri și încrederea Ligii lui Matteo Salvini și a partidului Forza Italia condus de Silvio Berlusconi, continua in articolul lui exceptional, Adrian Pătrușcă, de la activenews.ro.
Italia este a treia economie ca importanță din Zona Euro, dar nu se află deloc într-o situație roză.
Pe plan energetic, în primul rând, Italia importa 40% din gazele pe care le utilizează din Rusia, până la începerea războiului din Ucraina.
În ultimele luni, Draghi s-a agitat mult pentru a găsi surse alternative. El a fost de pildă în Algeria săptămâna trecută pentru a negocia o mărire a cantității de gaze importate din țara nord-africană, demers se pare încununat de succes.
Draghi anunța încântat luni Algeria, ca și principal furnizor de gaze.
Economia italiană este slăbită și din cauza colosalei sale datorii externe – 150% din PIB (față de 70% în cazul Germaniei, de exemplu).
Inflația a sărit și ea de 8%, cel mai înalt nivel din ianuarie 1986 încoace.
De asemenea, Italia suferă și de pe urma unei capacități foarte mici de a-și reduce deficitele.
Însă, deocamdată, experții financiari spun că criza politică din Italia nu reprezintă un pericol real pentru moneda euro, care a primit un balon de oxigen după ce Rusia a reluat livrările de gaze prin conducta NordStream 1.
Ce se va întâmpla, însă, dacă, dintr-un motiv sau altul, conducta care alimentează Europa (via Germania) seacă la un moment dat?
Nu trebuie uitat că, demisia lui Draghi și criza politică și economică a Italiei vin pe fondul loviturilor grele primite de ceilalți doi piloni ai UE, Germania și Franța.
Germania se confruntă cu o criză economică fără precedent, ca urmare a dependenței sale de gazul rusesc, iar Franța a ieșit din alegerile prezidențiale și generale cu un guvern Macron mult slăbit.
Înaintea celei mai grele ierni din istoria UE, cele trei picioare care se presupune că ar trebui să asigure stabilitatea blocului, se cam hâțână destul de rău, încheie cu alte cuvinte, Adrian Pătrușcă...
English (US) ·